12 Iun 2008
Calendar
| Lun | Mar | Mier | Joc | Vin | Sam | Dum |
|---|---|---|---|---|---|---|
| << < | > >> | |||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
| 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
| 28 | 29 | 30 | 31 | |||
Anunt
Cine este conectat?
Membru: 0
Vizitator: 1
Vizitator: 1
Sindicalizare
- RSS 2.0 :
Articole
Comentarii
Arhive
- Mai 2008 (6)
- Aprilie 2008 (8)
12 Iun 2008
·
O pisică are 9
vieți și o femeie are viața a 9 pisici.
·
Cochetăria
este adevărata poezie a femeii.
·
Marea ambiție
a femeilor este să inspire dragoste.
·
Inima femeii
este ca timpul de primăvară.
·
Tăcerea
femeilor, le aduce respect.
·
Femeia e mereu
schimbătoare și nestatornică.
·
Când o femeie
are darul de a tăcea, înseamnă că are calități ce ies din comun.
·
Mândria
femeilor nu este o simplă pudoare severă, dragoste de datorie, ci prețul pe
care amorul propriu îl pune pe frumusețea lor.
·
Femeile învață
mai ușor să simtă decât învață bărbații să gândească.
·
Femeile sunt
cea mai frumoasă jumătate a lumii.
·
Femeia este
capodopera Universului.
·
Femeile care
glumesc cu dragostea sunt precum copiii care se joacă cu cuțitele: ele se
rănesc întotdeauna.
·
Întreaga viață
a unei femei este o istorie a sentimentelor.
·
Femeia este
ființa cea mai perfectă dintre toate făpturile; ea este o creație de tranziție
între om și înger.
·
Femeile au un
talent inimitabil de a-și exprima sentimentele fără a se folosi de cuvinte prea
mari; vorbirea lor constă mai ales în accent, în gest, în atitudine și în
priviri.
·
Inima își are
memoria ei. O femeie poate să nu țină minte nici evenimentele cele mai grave,
dar își va aminti toată viața de lucrurile ce sunt în legătură cu sentimentele
ei.
12 Iun 2008
Femeia a fost creată din coasta lui Adam, fie înainte sau după el, important este că ea trăiește concomitent cu bărbatul, că împreună au aceeași soartă, aceea pe care și-o fac ei înșiși. Pentru a ajunge însă „împreună”, femeii i-au trebuit multe secole de „alături” în condiția de „obiect vorbitor”, „marfă de schimb” sau moment de divertisment. Secole, în care răbdarea ei să se transforme în diplomație și cu ea să constate că bărbații deveniseră mai sentimentali; perioadă, în care și-a dovedit din plin prezența farmecului și faptul că fără ea existența n-ar fi posibilă. Reinterpretând afirmația biblică, femeia ar putea aduce, ca argument, faptul că însuși creatorul lumii, Dumnezeu a avut nevoie de o femeie să-și aducă pe lume
fiul. Și astfel îi dăm dreptate, i s-a dat mereu dreptate, dar, dreptatea… leului. Iar pentru a dovedi că este așa, să amintim că la mai multe triburi primitive femeile erau ținute legate sau nu puteau ieși însoțite și cu fața acoperită; la altele, până și vocabularul femeilor este redus, comunicarea cu bărbații făcându-se prin semne. Femeile au figurat mult timp, și la multe popoare, printre „obiectele” din cadrul schimbului de atenții dintre acestea, ele au dus greul muncilor din câmp și din gospodărie, ele au fost cele lipsite de drepturi, cele care au suferit și au răbdat poveri și înjosiri. Dar, ca să li se pară viața mai ușoară, bărbații au început să le încurajeze și să le ajute. Sensibilitatea, sarcina și alte trăsături
biologice specifice femeii fac ca munca ei să nu mai poată satisface pretențiile crescânde ale comunității. Dar concomitent se pășește chiar cu pași
mărunți, pe lungul drum al emancipării feminine. Deși emanciparea presupune un ansamblu de drepturi câștigate, nici unul însă nu era mai important decât cel de natură sentimentală. Nu o satisfăcea pe femeie faptul că avea dreptul la muncă, faptul că putea dispune de anumite bunuri, că avea dreptul să educe copiii etc.; cel mai arzător pentru ea era să nu mai trebuiască să moară, dacă i-a murit soțul, să nu mai fie omarîtă, dacă avea legături extraconjugale, sau să se poată recăsători când rămânea văduvă. Un alt lucru în defavoarea femeii era Codul lui Hammurabi care pedepsea necinstea conjugală a femeii babiloniene prin ordalia apei, când presupusă vinovată este aruncată în valuri și dacă scăpa era declarată nevinovată. Această procedură se aplică numai la bănuieli pentru că la flagrantul delict era înecată. Noțiunea de adulter nu prevedea și pe bărbat, cei din clasa de sus aveau dreptul chiar la mai multe soții. Acest cod, deși interzice femeii unele funcții, recunoaște totuși valoarea ei în familie, dovadă că permite debitorului s-o pună garanție alături de copii.
fiul. Și astfel îi dăm dreptate, i s-a dat mereu dreptate, dar, dreptatea… leului. Iar pentru a dovedi că este așa, să amintim că la mai multe triburi primitive femeile erau ținute legate sau nu puteau ieși însoțite și cu fața acoperită; la altele, până și vocabularul femeilor este redus, comunicarea cu bărbații făcându-se prin semne. Femeile au figurat mult timp, și la multe popoare, printre „obiectele” din cadrul schimbului de atenții dintre acestea, ele au dus greul muncilor din câmp și din gospodărie, ele au fost cele lipsite de drepturi, cele care au suferit și au răbdat poveri și înjosiri. Dar, ca să li se pară viața mai ușoară, bărbații au început să le încurajeze și să le ajute. Sensibilitatea, sarcina și alte trăsături
biologice specifice femeii fac ca munca ei să nu mai poată satisface pretențiile crescânde ale comunității. Dar concomitent se pășește chiar cu pași
mărunți, pe lungul drum al emancipării feminine. Deși emanciparea presupune un ansamblu de drepturi câștigate, nici unul însă nu era mai important decât cel de natură sentimentală. Nu o satisfăcea pe femeie faptul că avea dreptul la muncă, faptul că putea dispune de anumite bunuri, că avea dreptul să educe copiii etc.; cel mai arzător pentru ea era să nu mai trebuiască să moară, dacă i-a murit soțul, să nu mai fie omarîtă, dacă avea legături extraconjugale, sau să se poată recăsători când rămânea văduvă. Un alt lucru în defavoarea femeii era Codul lui Hammurabi care pedepsea necinstea conjugală a femeii babiloniene prin ordalia apei, când presupusă vinovată este aruncată în valuri și dacă scăpa era declarată nevinovată. Această procedură se aplică numai la bănuieli pentru că la flagrantul delict era înecată. Noțiunea de adulter nu prevedea și pe bărbat, cei din clasa de sus aveau dreptul chiar la mai multe soții. Acest cod, deși interzice femeii unele funcții, recunoaște totuși valoarea ei în familie, dovadă că permite debitorului s-o pună garanție alături de copii.
Un mare pas spre emanciparea femeii este făcut și de cel ce reușește, la sfârșitul secolului al IV-lea î.H., să unifice imperiul Roman, Teodosiu I. După ce fiii săi moștenesc imperiul scindat în două, în cel de Răsărit se rupe tradiția ca soția împăraților să fie de clasă nobilă. Femeile încep să câștige și drepturi politice după ce secole și milenii au stat mărginașe la treburile politice ale bărbaților, așteptând pe vetre, cu inima strânsă de emoție, întoarcerea fiilor, soților sau taților de pe câmpurile de luptă. Datorită schimbărilor în plan social din ultimii treizeci de ani, nu mai există un rol bine determinat al bărbatului și al femeii în societatea actuală.
1, 2, 3 Pagina urmatoare